TEDx la Iași !

Vă povesteam acum ceva vreme de Salonul TED și de “Ideile merită răspândite”. Pe lângă aceste TED-uri se mai organizează și alte evenimente numite TEDx care sunt independente de TED, și se organizează unul și la Iași ! Sper să fie fain și sper să ajung și eu la eveniment, ce va avea loc pe 9 Iulie. Sper să ajungeți 🙂

 

http://tedxiasi.ro/ – adresa site-ului

http://www.facebook.com/TEDxIasi – Facebook !

Noua descoperire: Radiohead!

Am descoperit acum o oră o trupă englezească care cică activează de vreo 8 ani, sau așa ceva, dar eu nu am auzit deloc de ei până acum. Adevărul e că Vlad, coleg-meu mi i-a arătat. Anyway, el mi-a arătat piesa Lotus Flower, care e mai nouă, dar mi-a plăcut atât de tare îmbinarea asta între chill-out, electronic și alternative că am luat toată discografia și îmi place tare.

Cius și audiție plăcută!

Californi[cation] Love !

Nu știu cum fac, dar până acum am reușit să mă uit doar la seriale bune, mă rog, adevărul e că m-am uitat și la puține, Grey’s Anatomy, Dr. House, Dexter, Spartacus și acum vine marele Californication. Nu știu dacă ăsta e un fel de articol review, ideea este că ultimul serial pe care l-am văzut mi-a plăcut așa de tare încât m-am uitat la toate sezoane ( 4 la număr ) într-o săptămână sau mai puțin. Într-o zi am văzut vreo 8 episoade din 12 câte are un sezon.

Pe scurt, plot-ul e ceva de genul ăsta : un scriitor, Hank Moody ( nu știu cine îl joacă dar îmi place foarte tare ) care a scris 3 cărți și acum stagnează, are o groază de probleme cu fiica și prietena sa care i-a născut fiica ( nu a fost căsătorit, nu îi plac divorțurile, cică, cu toate că a provocat vreo 2  pe tot parcursul acțiunii ), își bagă prietenul dintre picioare în toate păsăricile a căror posesoare arată bine. Reușește să atragă orice fată indiferent cât de porc, misogin sau de treabă ar fi. Le satisface, se satisface și le lasă cu ochii în soare a doua zi. Bea mult, prea mult ar zice unii, are plăcerile lui nevinovate.

E un serial cu multe fete bune, oameni beți, distracție, soții și muuulte altele. Eu spun că e de văzut, mie mi-a plăcut la nebunie.

Cius ! Și vizionare plăcută. Să-mi ziceți dacă are vreo logică ce v-am zis eu mai sus, pentru că în mod normal nu ar trebui, Hank Moody nu e logic, e scriitor. Gizăs, de unde a venit asta ?

BTW, post-ul ăsta e scris de pe balcon, are ceva mai special. Poate când m-o lăsa internetul de la orange să folosesc aplicația de WordPress cum trebuie o să scriu mai mult din parc, sau tramvai, sau oriunde altundeva. Până atunci, rămâne : Cius !

Pensionari, pensionari, da’ totuși.

Am observat o tendință la televizoare de victimizare a pensionarilor, la modul că : “Vai, dar au muncit zeci de ani și au pensie de 500 lei, și nu pot trăi așa cum se cuvine.”. Eu unul sunt cumva scârbit de chestia asta și hai să vă zic și de ce: păi pensionarii au pensiile astea în funcție de cât au contribuit la stat, nu că statul decide la modul că: “fraiere, nu-mi place fața ta și îți dau doar atâția lei. Toți moșii și babele se plâng că o duc greu că a venit criza și nu le ajunge pensia. Dacă nu le ajunge pensia e clar că nu au muncit destul. Bunicilor mei de ce le ajunge fraților? Una dintre ele a fost profesoară de matematică, și încă ajută elevii cu plăcere, și pe mine, bineînțeles, câteodată, da asta-i deja altă poveste. Cealaltă a fost contabilă și se descurcă și ea. De ce oare se descurcă ? Pentru că au muncit de nu și-au văzut capul și au fost capabile să își găsească un loc de muncă bine plătit, că ele săracele nu au avut parte de pile și alte  chestii din astea.

Deci, dacă vă mai uitați la TV și vedeți moșii ăia cum se plâng că au pensia mică, gândiți-vă mai întâi că nu au muncit pentru ceva mai mult.

Cius!

Am descoperit ceva fain!

De curând am descoperit că Pro FM are radio on-line şi văd ca are o groază de posturi, în jur de 30. Eu ascult doar 3 din ele, de câte ori pot şi când îmi amintesc. Asta cu pututul e cam aiurea, adică poţi asculta muzică tot timpul. Bun, rămân la varianta cu amintitul. Ce ascult ? Păi… postul de chill out, că sunt mare fan al genului, postul de Jazz, îmi place tare genul, şi desigur Classic, pe care îl ascult chiar acum. Muzica e foarte bună, de câte ori l-am ascultat nu am auzit aceeaşi piesă de 2 ori, deci, e variaţie şi e o dovadă că îşi dau silinţa să caute cât mai multe piese.

Postul de Chill Out : http://www.profm.ro/radio/profm_chillout

Postul de Jazz : http://www.profm.ro/radio/profm_jazz

Postul de Classic : http://www.profm.ro/radio/profm_classic

Cius! Sper să ascultaţi şi voi, că ce am auzit eu până acum e fain tare.

PS: Ăsta e primul meu post plătit în calitate de blogger.

De fapt… pi dracu post plătit.

Oficial sunt revoltat!

O să vă zic imediat de ce sunt eu revoltat. Dar mai întâi vă fac un intro ca să înţelegeţi şi voi situaţia. Am participat azi la o conferinţă internaţională(nu o să dau detalii că mă abat de la subiect) organizată de Consiliul Judeţean al Elevilor Iaşi pe tema “Leadership şi dezvoltare personală”. S-a discutat acolo de la ora 9 până la ora 13. După care am şters-o acasă, mi-am făcut temele şi pe la 5 jumate am plecat frumuşel spre Palatul Copiilor unde a avut loc un spectacol din cadrul agendei conferinţei. Au cântat şi dansat mai mulţi talentaţi, dar doar două momente mi-au ridicat părul de pe mâini, la propriu. Aceste momente însumează în total 20 de minute.

Primul moment: s-a cântat şi dansat o horă moldovenească(basarabească) şi m-am simţit foarte bine ascultând şi privind dansatorii (elevi participanţi la conferintă de fapt).

Al doilea moment, extraordinar, mirific, n-am cuvinte: a cântat contratenorul Narcis Iustin Ianău. Aproape că am plâns, nu am făcut-o de ruşine mai mult, cred. 17 minute de muzică, ce muzică, ceva mirific, superb!

Şi acum, revolta. Am căutat “narcis iustin ianau” pe google şi tot citind articole m-am enervat într-un hal, nu vă zic. Aveam de gând să zic nişte vorbe grele, le am încă în copy-paste, dar având în vedere faptul că apare aici numele lui Narcis parcă nu îmi permit să zic ceva urât şi sub demnitatea mea. Opinia mea: ROMÂNI, ESTEŢI VAI DE CAPU VOASTRE ! Cum să nu votaţi vocea, talentul, darul acestui copil minunat de-a dreptul? Cum să alegeţi ca cel mai talentat român un papiţoi vai de capul lui? Cum de existaţi, mă întreb ? De ce existaţi ?

Da, şi papiţoiul ăla e rapper şi nu are părinţi, o să ziceţi voi. And so what ? Şi eu vă zic: Lumea asta e prea mică pentru Narcis Iustin Ianău. L-am auzit în această seară live, am plâns în mine, sunt mândru că el este român, sunt scârbit că voi, cei care nu i-aţi apreciat talentul, munca, sârguinţa sunteţi români. Voi ar trebui să faceţi o autostradă drept pedeaspsă că sunteţi atât de proşti, iar după ce o terminaţi să începeţi alta, şi tot aşa !

E un post care a venit cu întârziere mare, dar a trebui să îl aud live ca să scriu cuvintele astea. Ruşine vouă şi oficial sunt revoltat!

Cius !

Hai că vă dau ceva cado`!

N-am bloggerit de ceva timp, ştiu, n-a fost o prioritate asta…Acuma când cică mai am timp s-au mai găsit altele sa apară în loc şi iar n-am avut timp de dacul ăsta, care a devenit cam singuratic de la o bucată de vreme încoace. În fine…
Dar … vin cu niscaia cado`uri ce le-am dat şi pe facebook că în seara asta am fost ceva mai activ decât dăţile trecute… Da, facebook-ul meu e : Dacian Spinu, mă căutaţi acolo şi mă găsiţi, o să fac pagină şi de blog, cât de curând…

Şi acum cadourile.

1. Pentru că a venit şi rândul mişcării eco să apară în board-ul meu avem pentru ea în felul următor: una bucată super reclamă

2. Pentru voi, cititorii mei, care sper să vă înmulţiţi, că nu degeaba scriu aici, 2 bucăţi piese bune, marca Okapi Sound

Vizionare şi audiţie plăcută, că e în ordinea numerelor de pe tricou.

Cius!

The Social Network. ?

M-am uitat mai înainte la The Social Network, filmul despre fondatorii, co-fondatorii şi povestea Faceboook. Interesant film, cică storyline-ul e true, oamenii prezenţi acolo, adică nume, nu actori, sunt true, faptele lor sunt mai mult sau mai puţin true. Oricum, un film bun. Nu îţi arată doar ce se întâmplă în cadrul Facebook, ci ce se poate întâmpla în cadrul oricărei companii, realizate cu un amic sau mai mulţi, sau cu alţii. Te cerţi, că vrei ce e mai bun pentru companie, tragi în ţeapă, e urât, dar asta tot pentru că ţii la companie, defăimezi, dai în judecată. Chestia asta s-a întâmplat şi pe la Apple acum ceva timp din câte îmi aduc aminte.

Anyway, e un film de urmărit. M-am uitat cu plăcere şi am fost întrerupt de două ori şi m-am simţit cam deranjat, deci, filmul e bun.

Asta-i, cine ştie, poate scriu şi eu pe blog şi o să am o companie de miliarde, asta dacă muncesc.

Sper să vizionaţi fainul film, nu vă dau detalii despre actori că nu ştiu, dar joacă şi Justin Timberlake, l-am recunoscut. V-am zis că vă zic a nuş’ câta oară că e un film bun de văzut.

Cius!

Post-ul(scris) de dupa Inviere.

Sunt sigur că fiecare blogg-er scrie dupa înviere un post în care ne povesteşte din întâmplările din noaptea de Înviere. Bun, asta o să fac şi eu, şi o să vă spun cât de patetic a decurs slujba, şi o să merg puţin mai departe decat învelişul ăsta…

Am plecat de acasă, am ajuns la biserică, biserica Sf. Nicolae Domnesc (vis-a-vis de Moldova Mall, pe lângă Palat). Aşteptăm 10 minute, de la unşpe şi cincizeci până la doişpe, când se aduce lumina sfântă. Când a adus preotul lumina, m-am întrebat automat: de ce neapărat la ora 12 AM ? Adică, zice undeva în Biblie: şi la ora doişpe s-a ridicat? Nu prea cred, cel puţin la şcoală ne-au zis doar că au găsit mormântul gol şi alte alea. După asta, se îmbulzeşte lumea, îi zice spirit de turmă şi e tare prezent la noi in RO, să ia lumina. De ce nu poţi aştepta câteva minute până se dă din lumânare în lumânare? E mai sfântă lumina din lumânarea preotului, sau cum? Astea sunt alte două întrebări pe care mi le-am pus, deci în total trei până acum. Trece timpu, ajunge preotul şi zice ceva dintr-o rugăciune sau aşa ceva care suna întocmai : ” … şi cei necredincioşi Domnului să piară”. Să piară adică să moară. De ce trebuie să moară aşa, neapărat, că doar Dumnezeu ne dă libertate să alegem dacă credem ori ba. Libertate pe naiba, că am mai făcut după asta câteva conexiuni rapide pe lângă asta. Proful la oră ne zice că cei care nu cred ajung automat în iad, oricât de exemplar te-ai fi purtat pe Terra. Atunci, ca un om normal, tu vrei să ajungi în Rai, unde e bine şi frumos, nu? Deci, eşti obligat din măcar două motive să crezi in Jesus, unu. dacă nu crezi biserica vrea să pieri, şi doi. dacă nu crezi nu ajungi unde e bine, te duci unde e rău. UNDE NAIBA E LIBERTATEA AICI?

Şi asta a fost cu întrebările. Referitor la slujbă, patetică, nu mi-a transmis nimic, n-am simţit un fior, ceva, nimic. Preotul parcă era profa de română, atât de plictisitor mi s-a părut. În fine, au ajuns momentele alea în care zicem în cor “Hristos a înviat din morţi…”. Preotul a cântat puţin, se auzea tare în megafoane, iar credincioşii deloc, şi s-a oprit cu microfonul. Când s-a oprit şi am auzit toţi oamenii ăia cum cântau împreună jur că m-am minunat. Mi-a plăcut atât de tare, că simţeam fiorul, şi ascultam toţi oamenii ăia şi zâmbeam fără nici o ruşine. Cred că ăsta e unul din rolurile majore ale religiei, să apropie oameni, să-i facă să comunice. Acum nu e aşa, acum te duci la biserică şi râzi şi te îngenchezi de abia aştepţi să ieşi din biserică că te doare spatele şi nu te mai gândeşti la slujbă. Acum auzi babele cum bârfesc gen : “Ia uite ăla nu ştie cum e drumul…” , “Ia uite şi pe coana X cu fecioru, i-a cumpărat iar haine scumpe.” etc.

Asta mi-a fost şi cu noaptea de Înviere. A fost frumos, dar nu prea.

Cius! Şi Hristos a Înviat!

Cum e orașul…

După cum v-am zis azi e ziua în care plec în orașul natal în care voi sta câteva zile… În rândurile de mai jos vă zic ce e și cum e aici…

Am ajuns azi pe la 4 jumate în oraș. 70 km de la Iași la Hârlău fără peripeții, ceva normal. Trebuie să zic neapărat ceva despre oraș, înainte să intri în el o să se bruieze semnalul radioului… Când se întâmplă asta e clar, ești aproape de Hârlău. În fine, am ajuns, am văzut, astea două cam în același timp, că nu ai ce vedea, lumea, și așa nu prea multă, e plictisită și fără chef de viață.

Am fost pe acasă, am mâncat, am plecat la bunici. Am ajuns prima dată la cea care stă mai departe de casa mea ca apoi când cobor să îmi fie în drum cealaltă. În fine, nici bine nu am intrat pe poartă că ea spăla de zor un covor, îmi venea să îi zic : “Oprește-te oleacă, muncești mai mult decât 60% din români și ai peste 60 de ani.”. Bunica mea muncește foarte mult. Adică bunicii mei muncesc foarte mult, așa i-au învățat și pe ai mei, să muncească pentru ce vor, așa mă învață și ai pe mine acum, să muncesc pentru ce vreau. Am ajuns și la bunica cealaltă, bine că ea se relaxa, în sfârșit, că tot timpul când intru la ea în casă, ea face mâncare, sau curățenie, sau altceva numai să nu stea în pat. Am vorbit una alta și am plecat.

Am ajuns în fața blocului care era pustiu și ca mai devreme, înainte să plec la bunici. Și acuma e la fel, scriu din casă, dar sunt sigur că e la fel, gol, pustiu, mort. Am stat vreo 10 minute și m-am uitat la efectiv nimic, și mi-am adus aminte de unele momente din copilărie, când jucam șotron ore întregi, când jucam fotbal de dimineață până seara, când ne jucam “de-a v-ați ascuns”, câbd jucam hoții și bardiștii, când ne împușcam cu cornete și tot astfel de nebunii pe care sunt sigur mulți dintre voi le-ați făcut. Acum, văzând cum se comportă mulți copii îmi permit să zic și eu, cum zic mulți adulți din ziua de azi: “Copiii de azi nu știu ce e joaca, toată ziua calculatoare și telefoane.”. E aiurea să vezi că avem și noi, adolscenții de azi, mă rog, unii din noi, dreptate când zicem cuvintele astea.

Cât am stat prin fața blocului a venit și vecina de la 2, care e doctoriță și… nu, nu are 25 de ani, are peste 50, și are un câine aproape la fel de bătrân ca mine, pe care îl cheamă Max. Nu știu ce rasă e, știu doar că e sânge-pur și că părinții lui au luat nu știu ce premii la concursuri. În fine, un câine tare deștept, dar numai că azi nu a vrut să asculte de stăpâna și a cam enervat-o. Era tare amuzant cu doamna doctor îl striga pe Max și el mergea tot înainte fără să asculte 🙂

Cam asta a fost ziua de azi, uitați-vă la lună, că-i mare rău, adică e lună plină. E frumoasă. Sunt nostalgic și melancolic, sunt obosit adică :))

Cius!